POEZIE
CRIST ÎMBĂTRÂNIT
ningea cu nepăsare peste lume
o nepăsare de sfârşit
de veac
din primăvară am ieşit anume
zăpada dulce-a morţii
s-o îmbrac ningea cu nepăsare peste lume
văzduhul s-a crăpat
a pântec
iar ceru-a avortat în spume
o lebăda cu tot
cu cântec
ningea cu nepăsare peste lume
peste păduri
şi toate cele
pământul semăna a crist albit
eu semănam
ogorul
morţii mele